De Dragobete Iubim Baschetul- Alexandru Rad

De Dragobete Iubim Baschetul- Alexandru Rad

Conduceam cu 2 puncte inainte de final si Morris face un steal de senzatie. Cerem rapid time-out si se parea ca puteam rupe seria neagra. Attila Veres da ultimele indicatii si putinii oameni din sala se pregateau sa aplaude o prima victorie pe teren propriu. Repunere scurta, incercam sa ducem atacul la capat. Insa Pitestiul recupereaza si mai are cateva secunde de atac. Primele emotii ale baschetului mi-au fost sfasiate de un cos de la distanta. Oradea – Pitesti 79-80, un inceput de campionat cu o victorie si 7 infrangeri, dar cu primele ganduri ca la Oradea se va iubi intr-o buna zi baschetul.

Mai vazusem baschet inainte, il prinsesem jucand pe Rahier, unul dintre cei mai valorosi jucatori care a jucat pe malul Crisului Repede, sau pe tinerii Mandache si Nicoara. Insa meciul acela cu Pitestiul, emotiile ultimelor secunde, a ultimei aruncari – astea m-au convins ca baschetul e un sport care se simte fiecare etapa, fiecare aruncare. Da, am inceput sa tin cu Oradea in adevaratul sens al cuvantului dupa o infrangere!

A fost un sezon in care am castigat doar 4 meciuri si am pierdut alte 22. Dar a fost sezonul in care am reusit sa stam in coasta marilor echipe de fiecare data si pierdusem majoritatea partidelor de pe tern propriu la diferente foarte mici. A fost un sezon in care am pornit drept underdogs, dar nu am cedat niciodata lupta. Ne-am salvat de la retrogradare cu cateva etape inainte de final, exact cum stiam cel mai bine – dupa un meci direct castigat la un singur punct in fata celor de la Cuadripol Brasov. Nu mai imi amintesc exact meciul, dar cu siguranta sezonul respectiv va ramane unul dintre preferatele mele.

Scor egal pe tabela inainte de final si Mirkovic face un steal de senzatie. Nu mai avem timeout-uri dar se parea ca putem incepe sezonul cu un nou trofeu. Sala erupe si nou venitul Mirkovic simte emotia salii si greseste. Clujenii trec in atac si arunca de 3 puncte prin Rasic. Scurt, si parca emotiile baschetului imi revin. Dar mingea ajunge tot la el si pe ultima secunda trimite trofeul la Cluj. 69-67 si eu oftez. Lucrurile pareau sa fie la fel ca si acum multi ani. Insa ma uit in jur si vad in jur alti 2000 de oameni, multi cu lacrimi in ochi, dar ridicandu-se sa-si aplaude favoritii.

Nu era nici pe departe prima infrangere, nici macar prima cu un trofeu pe masa. Echipa asta a suferit atat de mult in ultimii ani – de la accidentari care ne-au taiat sperantele prematur, la un titlu refuzat impotriva Poliestiului – am trecut prin multe. Insa in toti acesti ani, am invatat sa iubim. Iar atunci cand un oras intreg iubeste impreuna baschetul, trecem peste orice moment dificil!

Acum insa, e un sezon cu urcusuri si coborasuri, in care am atins cea mai mare performanta Europeana a clubului, dar in care campionatul pare ca incepe abia acum. E sezonul in care am reusit sa stam in coasta marilor forte europene, reusind cateva victorii incredibile. Insa e un sezon intern care ne ofera inca o sansa, iar amintirea sezoanelor trecute ne invata ca doua lucruri vor ramane de neclintit!

Spiritul de lupta al acestei echipe si dragostea oradenilor pentru baschet!

Comentarii

comments

Attachment

alex baschet copy