Problemele care au pavat drumul către finala LNBM 2018

Problemele care au pavat drumul către finala LNBM 2018

CSM CSU Oradea a pătruns în finala Ligii Naționale de baschet masculin – ediția 2017/18. Formația antrenată de Cristian Achim va disputa a 2-a finală în acest sezon competițional după ce a jucat în ultimul act al Cupei României, în cursul lunii februarie anul curent, la Sfântu Gheorghe.

Sezonul competițional 2017/18 a demarat cumplit pentru formația roș-albastră. Nici continuarea nu a fost prea strălucită, astfel încât existau premisele unei stagiuni compromise încă de la jumătatea ei. Lucrurile s-au schimbat prin prisma unor modificări de efectiv, unele nedorite de club, altele imperios necesare. A fost un an deosebit de complicat, însă experiența dobândită de-a lungul anilor, calitatea baschetbalistică și îndelung așteptata combativitate din teren au trimis Oradea în două finale.

Vara anului 2017 a fost una extrem de complicată pentru clubul orădean, pentru baschetul și sportul românesc. Modificările de natură fiscală, pentru ca mai apoi cele legislative să pună în mare dificultate pe toată lumea. Clubul orădean, secția de baschet din cadrul acestuia, nu a fost ferit. Încercăm să enumerăm aspectele care au influențat sezonul 2017/18 pentru echipa de baschet masculin CSM CSU Oradea:

1. Campania de transferuri a început extrem de târziu din cauza necunoscutelor legate de modul în care pot fi utilizați banii publici, dar și felul în care vor fi impozitate veniturile sportivilor.

2. Sezonul 2017/18 a început cu eliminarea prematură din cupele europene. CSM Orada a fost învinsă în primul tur preliminar al FIBA Europe Cup de Balkan Botevgrad. Să începi sezonul cu multe piese noi în echipă în acest fel sigur nu are cum să aducă plusul de încredere reciprocă la nivelul echipei.

3. Primul meci oficial a adus și o altă veste nedorită. Martin Zeno a suferit o accidentare la genunchi. Americanul, alături de staff-ul medical, a încercat să se recupereze fără intervenție chirurgicală. Una care a devenit necesară trei luni mai târziu, atunci când accidentarea la genunchi a recidivat. Astfel, s-a ajuns la situația în care la mijlocul lunii aprilie 2018, când a revenit după cea de-a 2-a accidentare (și după intervenția chirurgicală, dublată de recuperare medicală și sportivă), Zeno avea doar patru meciuri oficiale în sezonul 2017/18.

4. Plecarea forțată a lui Milan Mitrovic de lângă echipă. Blocajul la nivel central a condus la amânarea acordării vizei de ședere pe teritoriul României pentru un număr mare de oameni angrenați în sportul românesc. În pofida respectării tuturor pașilor și termenelor impuse de legile în vigoare, Mitrovic s-a despărțit de echipă la mijlocul lunii noiembrie 2017 și s-a întors, după remedierea situației la nivel central, în cursul lunii ianuarie 2018.

5. La sfârșitul lunii decembrie același lucru s-a întâmplat și cu Pedja Stamenkovic. Fundașul sârb, dorit de antrenorul Cristian Achim în continuare, a părăsit forțat țara și nu a mai revenit. El a fost legitimat de KB Kosice, formație alături de care a cucerit Cupa Slovaciei și a disputat finala campionatului în aceeași țară, după ce în semifinale a depășit campioana în exercițiu, Inter Bratislava.

6. În cursul lunii ianuarie 2018, CSM-ul s-a despărțit, în ordine, de Sergiu Pop, Obie Trotter, Nemanja Milosevic, iar în luna februarie s-a despărțit și de Basti Ionescu. În schimb, la echipă, în cursul lunii ianuarie au venit Kris Richard, Tudor Fometescu, Vaidas Kariniauskas și Sean Denison. În ultimele zile ale perioadei de transfer, lotul roș-albaștrilor a fost completat de Laci Lazar și Stefan Nikolic.

7. Dincolo de faptul că a schimbat jumătate din rotația de bază, CSM CSU Oradea s-a confruntat și cu probleme în a integra jucătorii în sistemul echipei. Una dintre cele mai delicate probleme în acest sens s-a consemnat în cazul lui Sean Denison. Canadianul, care nu fusese în ritm de competiție în prima jumătate a sezonului 2017/18 a suferit o accidentare în zona inghinală și a ratat întreaga perioadă de pregătire din luna februarie, atunci când competiția a fost întreruptă pentru jocurile echipelor naționale, perioadă tocmai bună pentru a pune la punct jucătorii nou veniți atât pe parte fizică, cât și tactică. Denison nu a putut lua parte la antrenamente din cauza accidentării, astfel încât întreg procesul de readaptare la efort, dublat de asimilarea informațiilor specifice a fost mai anevoios decât se anticipase.

8. Parcursul echipei a fost departe de așteptări. Prestațiile echipei au cuprins oscilații majore, CSM-ul suferind câteva înfrângeri nedorite și neașteptate. Oradea a pierdut în cinci din celei mai importante șapte deplasări în prima fază a sezonului regulat.

9. Când lucrurile păreau că se așează, CSM CSU Oradea a primit o lovitură ce la prima vedere părea să fie un knockout pentru ambițiile echipei în acest sezon competițional. Muhamed Pasalic a suferit o fractură a osului scafoid la degetul mare al mâinii de aruncare, consemnată exact în cel mai bun meci al sezonului (cel puțin până atunci, începutul lunii aprilie 2018). Bosniacul a ieșit definitiv din circuit pentru sezonul competițional 2017/18 și existau toate premisele ca prin dispariția singurului mânuitor de minge păstrat din sezonul precedent, a celui mai precis shooter din LNBM, a unuia dintre cei mai buni jucători defensivi, a principalului organizator al echipei și a celei mai importante voci din vestiar, șansele echipei de a obține un rezultat memorabil se vor risipi.

10. Toate îngrijorările, gândurile negre și pesimismul păreau să dărmâne finalmente echipa orădeană în deschiderea playoff-ului. O prestație modestă, în care presiunea asupra rezultatului, schimbările masive de efectiv și problemele medicale ce nu au contenit să lovească lotul de jucători pe tot parcursul stagiunii, dublate de o prestație palidă, au condus spre înfrângerea din Meciul 1 al seriei cu BCM U FC Argeș Pitești. Meci în care Oradea a marcat doar 62 puncte, record negativ stagional, la capătul unui meci în care CSM-ul nu a putut emite nicio pretenție la a câștiga.

În pofida tuturor celor enumerate, CSM CSU Oradea a dat dovada valorii printr-o comportare remarcabilă în momentele cruciale ale acestui sezon.

Roș-albaștrii au pătruns în finala Cupei României 2018, la turneul final de la Sfântu Gheorghe, în luna februarie 2018, după victorii cu Phoenix Galați și CSM Steaua EximBank București. Leii Roșii au avut mai puțin de o lună pentru a se adapta cu Kariniauskas și Richard drept mânuitori de minge, dar acest lucru nu i-a împiedicat să împingă finala cu U-BT Cluj-Napoca până la ultima fază de joc, atunci când Muhamed Pasalic a beneficiat de aruncare de trei puncte necontestată. El a ratat, CSM-ul irosind șansa primului trofeu de cupă din istorie, însă participarea echipei la Final Eight a fost una meritorie.

CSM CSU Oradea a avut cel mai bun bilanț în TOP 6. Este vorba despre șapte victorii din zece partide, două dintre aceste eșecuri consemându-se imediat după accidentarea lui Pasalic. Ce părea să fie un knockout a fost în cele din urmă knockdown-ul de pe urma căruia echipa s-a ridicat și a refuzat să mai încaseze.

Echipa a avut nevoie de timp pentru a se readapta. Leii Roșii au avut cel mai bun bilanț în faza a 2-a a sezonului regulat și continuă să aibă cea mai bună linie de clasament în jocurile din TOP 6 și playoff cumulat. Bihorenii au câștigat 11 din ultimele 14 partide jucate. Ei au cel mai mare număr de meciuri câștigate în deplasare în acest sezon competițional (12) și au învins în șase din cele nouă partide susținute în deplasarare în TOP 6 și playoff. Până la ora redactării acestui text, CSM CSU Oradea este singura echipă care a obținut o victorie în deplasare în semifinalele LNBM.

Fără îndoială totul a culminat în playoff. După startul ratat în seria cu BCM U FC Argeș Pitești, au urmat momente mult mai bune. Roș-albaștrii au întâmpinat dificultăți în prima repriză a Meciului 2 din aceeași serie cu alb-violeții. Lucrurile s-au schimbat brusc din repriza secundă a amintitei partide. Oradea a învins Piteștiul de trei ori la diferență cumulată de 50 puncte, pătrunzând în semifinale.

Duelul cu CSU Sibiu a fost un test major. Galben-albaștrii pierduseră o singură dată pe teren propriu pe tot parcursul acestui sezon competițional și o făcuseră în compania lui U-BT Cluj-Napoca, campioana în exercițiu a României. Totodată, Oradea cedase trei din cele patru confruntări directe din actualul sezon cu Sibiul, două dintre eșecuri consemnându-se la diferențe de câte un punct. De obicei acest gen de înfrângeri lasă urme și se putea insinua cu privire la problemele pe care CSM CSU Oradea le întâmpină în fața Sibiului la final de meci. Totul a fost amplificat de faptul că în ultimii trei ani CSU și-a îmbunătățit bilanțul în duelurile cu CSM. În sezonul 2015/16, Oradea a avut 4-0 cu Sibiu, pentru ca în sezonul 2016/17 să aibă 4-3, ultima victorie consemnându-se în jocul decisiv al finalei mici, pe fondul unui coș marcat în ultima secundă de Will Franklin, care reușise o recuperare ofensivă în prealabil.

Oradea a avut o prestație excelentă pe parcursul seriei cu Sibiul din semifinale. Este vorba despre aspectul tactic, despre nivelul și detaliile în ceea ce privește dispunerea defensivă, adaptarea pe care roș-albaștrii au făcut-o între Meciurile 2 și 3, respectiv executarea planului prestabilit. Oradea a reușit break-ul în partida de deschidere, iar în cel de-al 2-lea meci la Sibiu a oferit o replică solidă, în pofida unui start dificil de meci din absolut toate punctele de vedere. Seria a venit la Arena Antonio Alexe cu scorul general de 1-1.

Avantajul terenului propriu fusese cucerit în Meciul 1 de la Sibiu, însă existau semne întemeiate de întrebare cu privire la abilitatea CSM-ului de a gestiona presiunea asupra rezultatului. Lucrurile însă au decurs favorabil orădenilor. Sala arhiplină, atmosfera de meciuri mari, sentimentul că acestea sunt testele pe care actuala echipă trebuie să le dea, au ghidat CSM CSU Oradea spre două victorii convingătoare ce au pus capăt seriei și au trimis echipa bihoreană în marea finală.

Firește, aportul individual al câtorva jucători a fost absolut senzațional. Kris Richard a făcut acest lucru pe parcursul întregii serii. Martin Zeno a adus plusul necesar în deschiderea și încheierea semifinalei. Sean Denison a dat totul pe parchet, iar Goran Gajovic s-a sacrificat în apărare în duelurile cu Tyler Laser. Acolo unde contribuțiile lui Andrei Mandache și Vaidas Kariniauskas nu trebuie omise. Tot ceea ce a făcut fiecare jucător din punct de vedere individual în teren a adus mari beneficii echipei. Lucru de maximă importanță și care trebuie rostit!

Spre deosebire se precedentele calificări în ultimul act al Ligii Naționale, CSM Oradea a parcurs un alt drum. Destinația însă este aceeași: finala campionatului!

În sezonul 2013/14 totul a funcționat perfect. Selecția a fost fără cusur, sezonul a decurs fără probleme majore, lotul de jucători a rămas intact atât din prisma accidentărilor, cât și a schimbărilor, calificarea în finală venind după ce echipa a atins maximul de formă sportivă în seriile cu Craiova și Mureș din sferturile de finală și semifinale.

În 2015/16, după câteva bump-uri în sezonul regulat, respectiv un upgrade masiv la buget, lucru ce a permis aducerea lui Miha Zupan și Martin Zeno, în pofida accidentării grave a lui Rade Markovic în playoff, CSM-ul a mers până la capăt, jucând în formă maximă în semifinale și finală, câștigând în premieră titlul național.

De această dată, în 2017/18, numărul și gravitatea problemelor, de toate felurile, păreau să împiedice CSM-ul în drumul său spre finală. Totuși, maximul de formă sportivă a fost atins iarăși la momentul oportun, CSM-ul având șase victorii în ultimele șapte partide disputate, calificându-se în finala LNBM.

Foto: Roby Boros

Comentarii

comments

Attachment